O definiție pentru autolămurire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autolămuríre s. f., pl. autolămuríri

Intrare: autolămurire
autolămurire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autolămurire
  • autolămurirea
plural
  • autolămuriri
  • autolămuririle
genitiv-dativ singular
  • autolămuriri
  • autolămuririi
plural
  • autolămuriri
  • autolămuririlor
vocativ singular
plural