O definiție pentru autolămurire
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autolămuríre s. f., pl. autolămuríri
Intrare: autolămurire
autolămurire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |