AUSTRALOPITÉCUS (< fr. {i}; {s}lat. australis „de sud” + gr. pithekos „maimuță”) s. m. Reprezentant al unui grup eterogen antropomorf, cunoscut exclusiv în Africa de SE, apărut în urmă cu 4 mil. de ani ♦ A. gracilus, avea talie mică (1,30 m, 30 kg), schelet alcătuit din oase subțiri, capacitate craniană de 450 cm³, caractere ce îl apropie de genul homo. A. robustus, prezenta forme de talie mare (1,60 m, 60 kg), capacitate craniană de 530 cm³, bolta craniană aproape plată, caninii mai dezvoltați decît ceilalți dinți și schelet alcătuit din oase mai groase.