asupriciune sf [At: CORESI, ap. HEM 1936 / V: ~rec~ / Pl: ~ni / E: asupri + -ciune] (Înv) 1 Asuprire (1). 2 Nedreptățire. 3 Asuprire (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (înv) Constrângere. 7 (înv) Exagerare. 8 Asuprire (8). 9 (Imp) Chinuire.

‡ASUPRICIUNE f. 1 Apăsare, împilare, nedreptate: cu mare ~ împresurîndu-i moșiile și satele (IRG.) ¶ 2 Luare nedreaptă de bani, despuiere ¶ 3 Mai cu ~, mai mult decît se cade, peste măsură de mult, cu camătă [asupri].

asupreciune sf vz asupriciune