asudător, ~oare [At: LB / V: (înv) ~iu / Pl: ~ori, ~oare / E: asuda + -(ă)tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care asudă (1). 3 a Care provoacă asudarea (1). 4-5 smf, a (Persoană) care muncește din greu. 6 sf (Îvr) Cameră pentru băi de abur.

ASUDĂTOR adj. Care face pe cineva să asude, care scoate nădușală.

asudătoriu, ~oare smf, a vz asudător