2 definiții pentru asmuțitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
asmuțitură sf [At: POLIZU / V: ~țăt~, azmuțăt~, azm~ / Pl: ~uri / E: asmuți + -(i)tură] (Rar) 1-2 Asmuțire (1-2). 3 Strigăt prin care se asmut câinii Si: asmuțătură.
azmuțitură sf vz asmuțitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: asmuțitură
asmuțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
azmuțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |