asimțí [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1864 / Pzi: ~țesc / E: a- + simți] (Înv) 1 vt A simți cu (mare) intensitate. 2 vi A medita.

ASIMȚI vb. (Mold.) A simți adînc, a reflecta, a medita. Închizîndu-să într-un bordeiaș, au împlut 60 de ai, nice vădzut de nime, nice grăit cu nime, ce întru sine asîmțînd și pre Dumnedzău chitind. DOSOFTEI, SINAXAR. Etimologie: pref. a- + simți.