O definiție pentru ascultătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascultătu sf [At: CORESI, ap. HEM / Pl: ~ri / E: asculta + -ătură] (Înv) 1 Ascultare (1). 2 Bârfă.

Intrare: ascultătură
ascultătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascultătu
  • ascultătura
plural
  • ascultături
  • ascultăturile
genitiv-dativ singular
  • ascultături
  • ascultăturii
plural
  • ascultături
  • ascultăturilor
vocativ singular
plural