O definiție pentru ascuțitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascuțitu sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 1841 / Pl: ~ri / E: ascuți + -tură] (Rar) 1-2 Ascuțire (1-2). 3 (Ccr) Partea ascuțită (1) a unui obiect. 4 (Îvp; îs) ~ de deal Vârf de deal.

Intrare: ascuțitură
ascuțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascuțitu
  • ascuțitura
plural
  • ascuțituri
  • ascuțiturile
genitiv-dativ singular
  • ascuțituri
  • ascuțiturii
plural
  • ascuțituri
  • ascuțiturilor
vocativ singular
plural