O definiție pentru ascuțitură

ascuțitúră sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 1841 / Pl: ~ri / E: ascuți + -tură] (Rar) 1-2 Ascuțire (1-2). 3 (Ccr) Partea ascuțită (1) a unui obiect. 4 (Îvp; îs) – de deal Vârf de deal.

Intrare: ascuțitură
ascuțitură
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.