arăcni, arăcnesc, (arăgni), v.i. (reg.) A striga, a zbiera, a mugi: „Gemea acolo [mârțoaga] și arăgnea” (Maram. din dreapta Tisei). – Din a- (protetic) + răcni (Scriban).

arăcni, arăcnesc, (arăgni), vb. intranz. – (reg.) A striga, a zbiera, a mugi: „Gemea acolo (mârțoaga) și arăgnea” (Biserica Albă). – Din a protetic + răcni (< sl. ryknonti „a mugi”) (Scriban, DEX).