antilúme s.f. Lume alcătuită simetric lumii noastre ◊ „Antilumea – o certitudine fizică, antipământul – o probabilitate. Stupefacția provocată de știrea obținerii pe cale experimentală a antimateriei n-a încetat; [...] se comentează, încă, viu, performanța savanților sovietici care au creat artificial antimolecule, cu ajutorul giganticului accelerator de particule de la Serpuhovo.” I.B. 24 X 73 p. 2 (din anti- + lume, după engl. antiworld; BD 1970)