O definiție pentru anautogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANAUTOGÉN, -Ă adj. (despre țânțari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin. (< fr. anautogène)

Intrare: anautogen
anautogen adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anautogen
  • anautogenul
  • anautogenu‑
  • anautoge
  • anautogena
plural
  • anautogeni
  • anautogenii
  • anautogene
  • anautogenele
genitiv-dativ singular
  • anautogen
  • anautogenului
  • anautogene
  • anautogenei
plural
  • anautogeni
  • anautogenilor
  • anautogene
  • anautogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)