O definiție pentru anautogen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANAUTOGÉN, -Ă adj. (despre țânțari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin. (< fr. anautogène)
Intrare: anautogen
anautogen adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)