O definiție pentru amoietură

amoietúră sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: amuia + -ătură] (Îvr) Decălire a oțelului Si: de(s)călitură, topitură.

Intrare: amoietură
amoietură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amoietură amoietura
plural amoieturi amoieturile
genitiv-dativ singular amoieturi amoieturii
plural amoieturi amoieturilor
vocativ singular
plural