2 intrări

O definiție

amigí, amigésc, vb. IV (reg.) 1. a ațipi 2. a clipoci

Intrare: amigire
amigire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amigire amigirea
plural amigiri amigirile
genitiv-dativ singular amigiri amigirii
plural amigiri amigirilor
vocativ singular
plural
Intrare: amigi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amigi amigire amigit amigind singular plural
amigește amigiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amigesc (să) amigesc amigeam amigii amigisem
a II-a (tu) amigești (să) amigești amigeai amigiși amigiseși
a III-a (el, ea) amigește (să) amigească amigea amigi amigise
plural I (noi) amigim (să) amigim amigeam amigirăm amigiserăm, amigisem*
a II-a (voi) amigiți (să) amigiți amigeați amigirăți amigiserăți, amigiseți*
a III-a (ei, ele) amigesc (să) amigească amigeau amigi amigiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)