2 intrări

2 definiții

amiezí vtr [At: I. POPOVICI, R. D. 121 / Pzi: -zesc / E: amieza css] 1-2 A amieza (1-2).

AMIEZÍ, amiezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A mânca și a se odihni la amiază. – Din amiază.

Intrare: amiezi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amiezi amiezire amiezit amiezind singular plural
amiezește amieziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amiezesc (să) amiezesc amiezeam amiezii amiezisem
a II-a (tu) amiezești (să) amiezești amiezeai amieziși amieziseși
a III-a (el, ea) amiezește (să) amiezească amiezea amiezi amiezise
plural I (noi) amiezim (să) amiezim amiezeam amiezirăm amieziserăm, amiezisem*
a II-a (voi) amieziți (să) amieziți amiezeați amiezirăți amieziserăți, amieziseți*
a III-a (ei, ele) amiezesc (să) amiezească amiezeau amiezi amieziseră
Intrare: amiezire
amiezire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amiezire amiezirea
plural amieziri amiezirile
genitiv-dativ singular amieziri amiezirii
plural amieziri amiezirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)