3 intrări
14 definiții

Explicative DEX

amiezat1 sn [At: MDA ms / V: (rar) amezat1, (Trs) ~ezăzat1 / Pl: ~uri / E: amieza] 1-2 Amiezare (1-2).

amiezat2, ~ă a [At: MDA ms / V: (rar) amezat2, (Trs) amiezăzat2 / Pl: ~ați, ~e / E: amieza] 1 (Trs) Care prânzește Si: amiezit2 (1). 2 (Mol; d. vite) Care s-a odihnit la amiază Si: amiezit2 (2).

ameza v vz amieza

amezat1 sn vz amiezat1

amezat2, ~ă a vz amiezat corectat(ă)

amieza [At: BARCIANU / V: (rar) ameza, (Trs) amiezăza (pzi: ~ăzesc)[1] / Pzi: ~zez / E: amiază] 1 vt (Trs; d. oameni) A prânzi. 2 vr (Mol; d. vite) A se odihni la amiază. Si: amiezire (2).

  1. Verbele terminate în -a nu formează prezentul indicativ în ~esc. — Ladislau Strifler

amiezăza vt, vr vz amieza

amiezăzat1 sn vz amiezat1 modificată

amiezăzat2 a vz amiezat2

amiezi vtr [At: I. POPOVICI, R. D. 121 / Pzi: ~zesc / E: amieza css] 1-2 A amieza (1-2).

mezi v vz amiezi

❍AMIEZI2 (-ezesc), ❍AMIEZA (-ezez) vb. intr. Olten. Trans. 1 A lua masa de amiazi, a prînzi 2 Mold. (PAMF.) A se odihni la amiazi (vorb. despre vite).

AMIEZI, amiezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A mînca și a se odihni la amiază. – Din amiază.

Tezaur

MEZÍ vb. IV v. amiezi.

Intrare: amiezat (adj.)
amiezat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amiezat
  • amiezatul
  • amiezată
  • amiezata
plural
  • amiezați
  • amiezații
  • amiezate
  • amiezatele
genitiv-dativ singular
  • amiezat
  • amiezatului
  • amiezate
  • amiezatei
plural
  • amiezați
  • amiezaților
  • amiezate
  • amiezatelor
vocativ singular — —
plural — —
amezat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amezat
  • amezatul
  • amezată
  • amezata
plural
  • amezați
  • amezații
  • amezate
  • amezatele
genitiv-dativ singular
  • amezat
  • amezatului
  • amezate
  • amezatei
plural
  • amezați
  • amezaților
  • amezate
  • amezatelor
vocativ singular — —
plural — —
amiezăzat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amiezăzat
  • amiezăzatul
  • amiezăzată
  • amiezăzata
plural
  • amiezăzați
  • amiezăzații
  • amiezăzate
  • amiezăzatele
genitiv-dativ singular
  • amiezăzat
  • amiezăzatului
  • amiezăzate
  • amiezăzatei
plural
  • amiezăzați
  • amiezăzaților
  • amiezăzate
  • amiezăzatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: amiezat (s.n.)
amiezat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amiezat
  • amiezatul
plural
  • amiezaturi
  • amiezaturile
genitiv-dativ singular
  • amiezat
  • amiezatului
plural
  • amiezaturi
  • amiezaturilor
vocativ singular —
plural —
amezat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amezat
  • amezatul
plural
  • amezaturi
  • amezaturile
genitiv-dativ singular
  • amezat
  • amezatului
plural
  • amezaturi
  • amezaturilor
vocativ singular —
plural —
amiezăzat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amiezăzat
  • amiezăzatul
plural
  • amiezăzaturi
  • amiezăzaturile
genitiv-dativ singular
  • amiezăzat
  • amiezăzatului
plural
  • amiezăzaturi
  • amiezăzaturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: amiezi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amiezi
  • amiezire
  • amiezit
  • amiezitu‑
  • amiezind
  • amiezindu‑
singular plural
  • amiezește
  • amieziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amiezesc
(să)
  • amiezesc
  • amiezeam
  • amiezii
  • amiezisem
a II-a (tu)
  • amiezești
(să)
  • amiezești
  • amiezeai
  • amieziși
  • amieziseși
a III-a (el, ea)
  • amiezește
(să)
  • amiezească
  • amiezea
  • amiezi
  • amiezise
plural I (noi)
  • amiezim
(să)
  • amiezim
  • amiezeam
  • amiezirăm
  • amieziserăm
  • amiezisem
a II-a (voi)
  • amieziți
(să)
  • amieziți
  • amiezeați
  • amiezirăți
  • amieziserăți
  • amieziseți
a III-a (ei, ele)
  • amiezesc
(să)
  • amiezească
  • amiezeau
  • amieziră
  • amieziseră
ameza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
amiezăza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amieza
  • amiezare
  • amiezat
  • amiezatu‑
  • amiezând
  • amiezându‑
singular plural
  • amiezează
  • amiezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amiezez
(să)
  • amiezez
  • amiezam
  • amiezai
  • amiezasem
a II-a (tu)
  • amiezezi
(să)
  • amiezezi
  • amiezai
  • amiezași
  • amiezaseși
a III-a (el, ea)
  • amiezează
(să)
  • amiezeze
  • amieza
  • amieză
  • amiezase
plural I (noi)
  • amiezăm
(să)
  • amiezăm
  • amiezam
  • amiezarăm
  • amiezaserăm
  • amiezasem
a II-a (voi)
  • amiezați
(să)
  • amiezați
  • amiezați
  • amiezarăți
  • amiezaserăți
  • amiezaseți
a III-a (ei, ele)
  • amiezează
(să)
  • amiezeze
  • amiezau
  • amiezară
  • amiezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amiezi, amiezescverb

  • 1. regional A mânca și a se odihni la amiază. DLRM
etimologie:
  • amiază DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.