ambitendință

  • 1. Prezența simultană a două tendințe antagoniste.
    surse: MDN '00

etimologie:

Intrare: ambitendință
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambitendință ambitendința
plural
genitiv-dativ singular ambitendințe ambitendinței
plural
vocativ singular
plural

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBITENDÍNȚĂ s. f. prezența simultană a două tendințe antagoniste. (< engl. ambitendency)