ambitendință
ambitendință
-
1. Prezența simultană a două tendințe antagoniste.surse: MDN '00
etimologie:
-
limba engleză ambitendencysurse: MDN '00
Intrare: ambitendință
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ambitendință | ambitendința |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | ambitendințe | ambitendinței |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
O definiție încorporată
Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.
AMBITENDÍNȚĂ s. f. prezența simultană a două tendințe antagoniste. (< engl. ambitendency)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni