O definiție pentru ambitendință

AMBITENDÍNȚĂ s. f. prezența simultană a două tendințe antagoniste. (< engl. ambitendency)

Intrare: ambitendință
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambitendință ambitendința
plural
genitiv-dativ singular ambitendințe ambitendinței
plural
vocativ singular
plural

ambitendință

  • 1. Prezența simultană a două tendințe antagoniste.
    surse: MDN '00

etimologie: