16 definiții pentru alpinus

STELÚȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelișoară. ♦ Fig. Scânteie. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). III. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluțe-de-munte = floare-de-colț. – Stea + suf. -uță.

ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.

stelúță s. f., g.-d. art. stelúței; pl. stelúțe

ștévie s. f. (sil. -vi-e), art. ștévia (sil. -vi-a), g.-d. art. ștéviei; pl. ștévii, art. ștéviile (sil. -vi-i-)

STELÚȚĂ s. v. albumeală, albumiță, bătrâniș, bumbișor, floarea-reginei, floare-de-colț, licurici, rocoțea, scânteiuță.

STELÚȚĂ s. 1. v. asterisc. 2. (reg.) strelici. (~e de grăsime, în supă.) 3. (BOT.; Stellaria nemorum) (reg.) albumeală, bătrâniș, iarbă-moale, steaua-fetei. 4. (BOT.; Erigeron alpinus și racemosus) (reg.) ochiul-boului.

ȘTÉVIE s. (BOT.) 1. (Rumex patientia) măcrișul calului, (reg.) urzica-raței. 2. (Rumex alpinus) (reg.) urzica-raței. 3. (Rumex conglomeratus) măcrișul calului, (reg.) brustan, dragavei, dragomir. 4. (Rumex crispus) dragavei, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 5. (Rumex palustris) dragavei, dragaveică, măcriș de apă. 6. (Rumex sanguineus) (reg.) dragavei. 7. (Acetosa pratensis) măcriș. 8. (Astrantia major) (reg.) iurpăsătoare, cinstea-câmpului, faptul-mare, iarbă-de-orbalț.

STELÚȚĂ ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pată mică de culoare albă pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pastă făinoasă în formă de stele mici. 3) Fulg de zăpadă. 4) Cusătură în formă de stea. 5) Ochi de grăsime pe suprafața unor alimente lichide ferbinți. 6) Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce crește prin locuri umbroase și umede. /stele + suf. ~uță

ȘTÉVIE ~i f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru frunzele mari, comestibile, folosită și în scopuri medicinale. [Art. ștevia; G.-D. șteviei; Sil. -vi-e] /<sl. stavi, bulg. štava


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Arctous alpinus (L.) Niedenzu. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe cu reflexe roz, lungi de cca 4 mm. Frunze invers-lanceolate, crestate și cu perișori pe margini, cu nervuri reticulate, iar culoarea, mai întîi verde-proaspăt, toamna devine roșie. Fructele, de mărimea unui bob de mazăre, mai întîi roșii, apoi devin negre.

Aster alpinus L. Specie care înflorește primăvara-vara. Florile, așezate în calatidii, dispuse cîte una, terminal, pe tije înalte pînă la 25 cm. Diametrul calatidiilor pînă la 5 cm, cu florile discului tubulare, galbene, iar cele radiale albastre-violete, rareori roz sau albe. Foliolele involucrului lanceolate, de aceeași lungime, cu marginea ciliată. Frunze oblong-spatulate, îngustate în pețiol, margini întregi, cele bazale deseori dispuse în rozete, erecte. Plantă cu peri aspri. Tulpină erectă.

Cicerbita alpina (L.) Wallr. [syn. Mulgedium alpinum (L.) Less.; Sonchus alpinus L.]. Specie ce înflorește vara. Flori albastre (cele radiale lunguieț-cuneiforme, franjurate pe margini, caliciul verde-maro, cu peri glanduloși, sepale lanceolate) în calatidii reunite în raceme simple sau mari, compuse, glanduloase. Papus maro. Tulpină (cca 2,10 m înălțime) aspru-păroasă la bază, erectă, rotundă, fistuloasă, neramificată, glanduloasă. Frunze penat-lobate la bază, dentate pe margini, cu 3 lobi mari, terminali, pe partea inferioară verzi-albăstrui, glabre sau puțin pubescente.

D. neglectus Loisel. (syn. D. alpinus All.). Specie perenă. Originară din munții Apenini și Alpi. Înflorește vara. Flori (petale galbene pe partea inferioară) roz-strălucitor, albe, roșii, simple sau învoalte, mirositoare, ușor franjurate. Frunze dense, de culoare cenușie. Tulpinile înalte de 10 cm formează mase compacte.

Dianthus alpinus All. Specie originară din Munții Alpi. înflorește vara-toamna. Flori cca 3 cm diametru (petale cu margini fimbriate la vîrf), roz-roșii, cu un inel central de pete ciclamen sau purpurii-închis, solitare. Plantă (cca 10 cm înălțime) gazonantă, perenă. Frunze ierbacee, înguste, formînd un covor.

Podocarpus alpinus Hook.f. Specie cu frunze liniare, 1-2 cm lungime cu un șanț longitudinal, așezate pe ramurile îndepărtate ale unei tufe stufoase.

Rumex alpinus L. Specie care înflorește vara. Flori verzui așezate în verticile, cu pedunculi lungi, grupate în spice reunite într-o paniculă, dispusă terminal pe tulpină. Frunzele inferioare lung-pețiolate, pețiolul canaliculat în partea de deasupra, ovate, la bază cordiforme și vîrf bont, cele superioare ovat-lanceolate și mai mici. Plantă perenă, viguroasă, ramificată.

Intrare: alpinus
alpinus