ALDĂMAȘ A fi bun de aldămaș (fam.) = a) Se spune cuiva care a reușit într-o acțiune: Nu după multă vreme ieduța se născu. / De aldămaș țăranul la crâșmă petrecu. (ALECU DONICI) b) A fi dator cu o cinste, cu prilejul cumpărării unui lucru sau al obținerii unui succes:S-au hotărât împărații să-și lase toate daraverile, să fie în București, la fața locului ca portăreii, pentru a încheia procesul-verbal − și după aia să-i și bea aldămașul chestiei Orientului. (I. L. CARAGIALE)