7 definiții pentru ajacis

SURGÚCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.

surgúci (bot.) s. m., pl. surgúci

surgúci (panaș) s. n., pl. surgúciuri

SURGÚCI s. 1. panaș. (~ purtat de sultan la turban.) 2. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.) gâlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țâța-caprei.

SURGÚCI1 ~ m. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei albe, albastre, roz sau pestrițe. /<turc. sorguç

SURGÚCI2 ~ n. reg. Substanță solidă de culoare roșie sau cafenie, folosită în stare topită pentru aplicarea sigiliilor; ceară roșie. /<turc. sorguç


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Delphinium ajacis L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori albastre, roz, albe sau pestrițe, numeroase, neregulate, cu un pinten lung de 1,7 cm (caliciul cu sepale pețiolate, aurii, violacee sau albastre-deschis, corolă trilobată), dispuse în raceme, scurt-păroase, peduncule scurte. Frunze alterne, cele superioare sesile, cele inferioare pețiolate, adînc-divizate, laciniate. Tulpini (cca 40-110 cm înălțime) groase, fistuloase, glabre sau puțin păroase, erecte, simple sau puțin ramificate spre vîrf. Fructe, capsule solitare, pubescente. Plante anuale.

Intrare: ajacis
ajacis
termen biologic (I2)