3 intrări

2 definiții

aiát, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: ajura] 1-2 Împodobit cu ajururi (1-2). 3 Deșirat2. 4-5 Împodobit cu ajururi (4-5).

AIA vb. (Ban.) A pune usturoi în bucate. Ajjĕdz. Allio condio. AC, 326. Etimologie: ai + suf. -a. Vezi și ai, ait, aiuș.

Intrare: aiat
aiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aiat aiatul aiată aiata
plural aiați aiații aiate aiatele
genitiv-dativ singular aiat aiatului aiate aiatei
plural aiați aiaților aiate aiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aia (verb)
  • silabisire: a-ia
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aia aiere aiat aind singular plural
aiază aiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aiez (să) aiez aiam aiai aiasem
a II-a (tu) aiezi (să) aiezi aiai aiași aiaseși
a III-a (el, ea) aiază (să) aieze aia aie aiase
plural I (noi) aiem (să) aiem aiam aiarăm aiaserăm, aiasem*
a II-a (voi) aiați (să) aiați aiați aiarăți aiaserăți, aiaseți*
a III-a (ei, ele) aiază (să) aieze aiau aiară aiaseră
Intrare: aiat
aiat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)