ahăli, ahălesc, v.i. (reg.) A face vânt, a sufla peste, a ațâța (focul): „Când a început să se aprindă focul, se ahăle un ptic cu căciula șî dă pară, șî să face foc” (C.C., 1979). – Et. nec., posibil o creație expresivă.

ahăli, ahălesc, vb. intranz. – (reg.) A face vânt, a sufla peste, a ațâța (focul): „Când a început să se aprindă focul, se ahăle un ptic cu căciula șî dă pară, șî să face foc” (C.C., 1979). – Et. nec., posibil o creație expresivă.

ahăli, ahălesc, vb. intranz. – A face vânt, a sufla peste, a ațâța (focul): „Când a început să se aprindă focul, se ahăle un ptic cu căciula șî dă pară, șî să face foc” (C.C. 1979). – Posibil o formă onomatopeică.