Definiția cu ID-ul 1086008:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AFRICATĂ Consoană* a cărei rostire presupune combinarea a două mișcări articulatorii; sin. semioclusivă. Închiderea completă a canalului* fonator (implozia*), specifică rostirii oclusivelor*, este urmată de o deschidere parțială a acestuia (strictură), ceea ce determină producerea unui zgomot de fricțiune. Implozia și strictură se produc în același punct al canalului fonator sau în puncte foarte apropiate. • În româna literară, consoanele africate sunt /ț, č, ǧ/. Rostirea lor se realizează prin combinarea imploziei specifice oclusivelor dentale /t/, respectiv /d/ (pentru /ǧ/), cu fricțiunea specifică emiterii dentalei /s/ și, respectiv, a prepalatalelor /ș, j/. în limba mai veche, africata /ț/ avea ca pereche sonoră consoana /ḑ/, consemnată și astăzi regional în dacoromână și în aromână. L.I.R. modificată