7 definiții pentru aculeatus

GHÍMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui). A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător. 2. Fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-pădureț = arbust totdeauna verde, cu ramurile lățite și terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi și cu fructe în formă de boabe roșii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjëmp.

ghímpe (bot. ) s. m., pl. ghimpi

GHÍMPE s. 1. v. ciulin. 2. v. scaiete. 3. (BOT.; Ruscus aculeatus) (reg.) merișor. 4. v. spin. 5. v. țeapă.

GHÍMPE s. v. holeră, scai.

GHÍMPE ~i m. 1) Formație cu vârf ascuțit și înțepător, care crește pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele și pe fructele unor plante; spin. * A sta (sau a ședea) ca pe ~i a nu mai avea răbdare (să aștepte). 2) fig. Gând care necăjește; rană sufletească. * A avea (sau a simți) un ~ la (sau în) inimă a avea o durere ascunsă. 3) Ac sau fir de păr aspru și ascuțit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinoși etc.); țeapă. 4) Plantă erbacee având frunzele sau capitulele prevăzute cu o astfel de formație ascuțită. * ~ pădureț arbust cu ramuri ascuțite, având frunze persistente, flori mici și fructe în formă de boabe roșii. /Cuv. autoht.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Paliurus spina-christi Mill. (syn. P. aculeatus Lam.; P. australis Gaertn.). Specie care înflorește vara. Flori hermafrodite, mici, galbene-verzui, în raceme axilare eu puține flori, pe tip 5. Fruct globulos, lemnos, cu cîteva semințe învelite de o aripă circulară, brună. Frunzele alterne, verzui- închis, pe dos verzi-deschis, mici, ovate sau eliptice, acuminate, scurt-pețiolate, la bază rotunjite, marginea întreagă, fin-serată, netede, cu 3 nervuri (1 centrală, dreaptă, 2 laterale, arcuite), cu scoarța cenușie, netedă. Arbust spinos cu ramuri pubescente, cca 3 m înălțime, lujerii geniculați, spinoși.

Ruscus aculeatus L. Specie care înflorește primăvara. Flori albe-verzui, filamente violete-negre, antere separate. Cladodiile persistente, ovate sau lanceolate, verzi, lucioase, sesile, coriacee, rigide, 1-33 cm lungime, acuminate. Frunze mici, asemănătoare unor solzi. Tulpină simplă, verde, rigidă, cca 90 cm înălțime, flexibilă, cilindrică, striată și ramificată în partea superioară. Arbust persistent. Fruct, bacă sferică, rezistă mult timp.

Intrare: aculeatus
aculeatus
termen biologic (I2)