13 definiții pentru acaulis

TÚRTĂ, turte, s. f. 1. Pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit. ◊ Expr. A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. ◊ Turtă dulce = produs de patiserie (crocant) făcut din făină de grâu, miere și ouă, la care adesea se adaugă migdale, nuci etc. și o glazură cu sirop de zahăr. 3. Produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă. 4. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciupercă comestibilă, de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, acoperită cu o substanță vâscoasă (Boletus luteus).Lat. *turta (= torta [panis] „pâine rotundă”). Cf. fr. tourte.

milițeá s. f., art. milițeáua, g.-d. art. milițélei; pl. milițéle

túrtă s. f., g.-d. art. túrtei; pl. túrte

MILIȚEÁ s. (BOT.; Silene acaulis) (reg.) iarbă-roșioară.

TÚRTĂ s. 1. (reg.) trușnic. (~ furajeră.) 2. (BOT.; Carlina acaulis) (reg.) ciortopoloc, tătăișă, turtea, turtică, ceapă-ciorească, ciurul-zânelor, punga-babei, sita-zânelor. 3. (BOT.) turta-vacii (Bolctus luteus) = văcuță.

TÚRTĂ1 ~e f. 1) Produs de patiserie lățit și rotund, obținut dintr-o bucată de aluat și copt pe vatră. ◊ A face (sau a lăsa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se îmbăta ~ a se îmbăta foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenușa (sau spuza) la ~a lui a-și apăra interesele proprii. 2) (nume generic) Prăjitură de orice fel, având o asemenea formă. ~ cu mere. ~e cu mac.~ dulce prăjitură făcută din făină de grâu, ouă, miere, mirodenii, acoperită cu glazură sau presărată cu zahăr farin 3) Substanță presată care are o asemenea formă. ~ de ceară. /<lat. turta

TÚRTĂ2 ~e f. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunze ghimpoase, adânc crestate, și cu flori așezate în capitule. ◊ ~a-vacii ciupercă comestibilă, cu pălăria lipicioasă, de culoare galben-roșcată sau cafenie. /<lat. turta


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

C. acaulis L. Specie ce înflorește în iul.-sept. Flori, toate tubuloase, alburii, dispuse într-un capitul de 5-15 cm diametru, cu petale interioare argintii, pergamentoase, cele exterioare albe sau roz, lanceolate, spinoase, însoțit de un involucru cu foliolele radiare, liniare pînă la mijloc, la vîrf lanceolate. Mică plantă erbacee, perenă, spinoasă, fără tulpină sau cu o tulpină scurtă de 20-30 cm, neramificată, rotundă, maronie. Frunze spinescente adînc-penatifide, cu segmente nepețiolate, angulos-lobate.

Celsia acaulis Bory.. Specie care înflorește vara. Flori mici (cca 2,5 cm diametru), galbene, singulare, pe un peduncul lung de cca 12 cm. Frunze în rozetă plată, lunguiețe, crestat-dentate. A dat naștere la mulți hibrizi.

G. kochiana Perr. et Song. (syn. G. acaulis L.; G. excelsa Koch). Specie care înflorește vara. Flori în formă de trompetă, lungi de 5 cm, late de 2,5 cm, albastre (caliciu cu dinți alungiți-lanceolați, corolă cu petale obtuze, mucronate), dispuse în vîrful tulpinii. Frunze verzi-închis, radicale, eliptic- lanceolate, alungite, dispuse în rozete formînd mici covoare. Plantă erbacee, perenă, cca 8 cm înălțime, de rocărie.

Hymenoxys acaulis (Pursh) Parker [syn. Gaillardia acaulis Pursh; Actinea acaulis (Pursh) Spr.; Tetraneuris acaulis (Pursh) Greene; Actinea herbacea Gray]. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene, dispuse în capitul înconjurat de foliole pubescente, imbricate (2-3 rînduri), în vîrful unui peduncul erect, neînfrunzit, cca 20 cm înălțime. Sepalele pubescente, imbricate (2-3 rînduri). Frunze liniare, pîsloase, nedentate, dispuse într-o rozetă densă, erectă.

Primula acaulis (L.) Hill (syn. P. vulgaris Huds.). Specie care înflorește primăvara devreme. Flori mari, galbene-luminos, cu ochi portocaliu în centrul corolei (caliciul cu dinți ascuțiți, corolă cu limb întins), pe pedunculi uniflori 10-12 cm lungime, subțiri, păroși, porniți de la baza plantei. Plantă cu rizom viguros, 10-15 cm înălțime. Frunze radicale de la invers-lanceolate la invers-ovate, lent-contrase în pețiol, pe partea inferioară păroase (Pl. 61, fig. 343).

Silene acaulis (L.) Jacq. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz (petale invers-ovate. uneori puțin franjurate în interior, la bază cu solzi, caliciu campanulat, fără nervuri), dispuse cîte una pe un peduncul filamentos. Fruct, capsulă. Frunze liniar-cilindrice, mici. Plantă cca 5 cm înălțime, gazonantă.

Intrare: acaulis
acaulis