4 definiții pentru abrac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABRÁC s. n. (Regional; cu sens colectiv) Grăunțe de ovăz care se dau ca nutreț cailor.

ABRÁC s. n. (Reg.) Grăunțe de ovăz servind ca nutreț. – Magh. abrak


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

abrác, abracuri, s.n. – (reg.) Grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca nutreț animalelor (Antologie, 1980). Aliment cu mare valoare energetică și nutritivă, folosit frecvent de maramureșeni pentru hrana animalelor. – Din magh. abrak „nutreț, ovăz” (DLRM, NDU).

abrác, -uri, s.n. – Grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca nutreț animalelor (Antologie 1980). Aliment cu mare valoare energetică și nutritivă. – Probabil din brac („rămășiță, rest, deșeu”, cf. brăcui „a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun”) + a protetic; Din magh. abrak „nutreț” (NDU).

Intrare: abrac
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abrac
  • abracul
  • abracu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • abrac
  • abracului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abrac

etimologie: