4 definiții pentru abrac

ABRÁC s. n. (Regional; cu sens colectiv) Grăunțe de ovăz care se dau ca nutreț cailor.

ABRÁC s. n. (Reg.) Grăunțe de ovăz servind ca nutreț. – Magh. abrak


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

abrác, abracuri, s.n. – (reg.) Grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca nutreț animalelor (Antologie, 1980). Aliment cu mare valoare energetică și nutritivă, folosit frecvent de maramureșeni pentru hrana animalelor. – Din magh. abrak „nutreț, ovăz” (DLRM, NDU).

abrác, -uri, s.n. – Grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca nutreț animalelor (Antologie 1980). Aliment cu mare valoare energetică și nutritivă. – Probabil din brac („rămășiță, rest, deșeu”, cf. brăcui „a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun„) + a protetic; Din magh. abrak „nutreț” (NDU).

Intrare: abrac
abrac
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrac abracul
plural
genitiv-dativ singular abrac abracului
plural
vocativ singular
plural