2 definiții pentru abocluzie

aboclúzie s.f. (med.) Dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact. ♦ Lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare. • pl. -ii. g.-d. -iei. /ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...“, occlusĭo, -onis ”închidere“.

aboclúzie s. f. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și superioare. (< ab- + ocluzie)

Intrare: abocluzie
abocluzie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abocluzie abocluzia
plural abocluzii abocluziile
genitiv-dativ singular abocluzii abocluziei
plural abocluzii abocluziilor
vocativ singular
plural