2 intrări

5 definiții


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ábba subst. invar. v. ava.

ABBA, formație vocal-instrumentală suedeză, de muzică ușoară, creată în 1973, de Agnetha Faltskog și Anni-Frid (Frida) Lyngstad vocal, Benny Anderson și Björn Ulvaeus (vocal-instrumental și compozitori). Prin repertoriul său s-a menținut timp de 10 ani ca una din cele mai populare formații.

áva subst. invar. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși. [Var.: ávva, ábba subst. invar.] – Din ebr. ab, abba „părinte”.

ávva subst. invar. v. ava.

Intrare: Abba
nume propriu (I3)
  • Abba
Intrare: ava
  • pronunție: ava, ava
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ava
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
invariabil (I1)
  • avva
invariabil (I1)
  • abba

ava abba avva

  • 1. învechit Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic.
    surse: DER
    • 1.1. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși.
      surse: D.Religios

etimologie:

  • (1.) limba ebraică ab, abba
    surse: D.Religios
  • limba neogreacă ἀββᾶς (secolul XVII). Cuvânt cult, nu pare să fi avut circulație populară.
    surse: DER