2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațântare sf vz ațintare

aținta vt [At: MARCOVICI, D. 3/20 / V: (reg) ațân~ / Pzi: ~tez și ânt / E: a3 + țintă] (Reg) 1-4 A aținti (1-4).

ațintare sf [At: MARCOVICI, D. 218 / V: (reg) ațân~ / Pl: ~ări / E: aținta] 1-4 Ațintire (1-4). corectată


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ațântá, vb. tranz. – A fixa, a țintui. – Var. a lui aținti (< a- + țintă).

Intrare: aținta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținta
  • ațintare
  • ațintat
  • ațintatu‑
  • ațintând
  • ațintându‑
singular plural
  • ațintea
  • ațintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintez
(să)
  • ațintez
  • ațintam
  • ațintai
  • ațintasem
a II-a (tu)
  • ațintezi
(să)
  • ațintezi
  • ațintai
  • ațintași
  • ațintaseși
a III-a (el, ea)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • aținta
  • ațintă
  • ațintase
plural I (noi)
  • ațintăm
(să)
  • ațintăm
  • ațintam
  • ațintarăm
  • ațintaserăm
  • ațintasem
a II-a (voi)
  • ațintați
(să)
  • ațintați
  • ațintați
  • ațintarăți
  • ațintaserăți
  • ațintaseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • ațintau
  • aținta
  • ațintaseră
verb (VT3)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațânta
  • ațântare
  • ațântat
  • ațântatu‑
  • ațântând
  • ațântându‑
singular plural
  • ântă
  • ațântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ânt
(să)
  • ânt
  • ațântam
  • ațântai
  • ațântasem
a II-a (tu)
  • ânți
(să)
  • ânți
  • ațântai
  • ațântași
  • ațântaseși
a III-a (el, ea)
  • ântă
(să)
  • ânte
  • ațânta
  • ațântă
  • ațântase
plural I (noi)
  • ațântăm
(să)
  • ațântăm
  • ațântam
  • ațântarăm
  • ațântaserăm
  • ațântasem
a II-a (voi)
  • ațântați
(să)
  • ațântați
  • ațântați
  • ațântarăți
  • ațântaserăți
  • ațântaseți
a III-a (ei, ele)
  • ântă
(să)
  • ânte
  • ațântau
  • ațânta
  • ațântaseră
Intrare: ațintare
ațintare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațintare
  • ațintarea
plural
  • ațintări
  • ațintările
genitiv-dativ singular
  • ațintări
  • ațintării
plural
  • ațintări
  • ațintărilor
vocativ singular
plural
ațântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațântare
  • ațântarea
plural
  • ațântări
  • ațântările
genitiv-dativ singular
  • ațântări
  • ațântării
plural
  • ațântări
  • ațântărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)