O definiție pentru Zenaida


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Zenaida Destul de puțin folosit astăzi, Zenaída continuă la noi un nume pers. gr. Zenais, gen. Zenaidos, la origine derivat cu valoare adjectivală de la Zen, forma de acuzativ pentru Zeus. Divinitatea supremă în mitologia greacă, stăpînul zeilor și al oamenilor, zeu al cerului, al luminii, al fulgerelor și tunetelor, mai tîrziu al dreptății și ordinii, Zeus ar fi fost căsătorit succesiv cu șapte zeițe care au dat naștere altor zei și zeițe, iar din dragostea lui cu diverse muritoare s-ar fi născut eroii. Identificat cu Iupiter la romani și chiar înrudit etimologic cu acesta, Zeus purta un nume a cărei veche semnificație „lumină, cer luminos” era perfect corespunzătoare atribuțiilor sale inițiale (pentru semnificație și cuvinte românești din aceeași mare familie → Diana, Dionis, Iuliu). Zenaida este calendaristic și a ajuns la noi prin intermediar slav, ca majoritatea numelor de aceeași proveniență. Atestat începînd din sec. 16, sub diferite forme (Zinaida, Zina – acesta este și nume calendaristic independent, Zănica, Zinca, masc. Zincă – astăzi nume de familie, Zincu etc.), numele se păstrează și astăzi în uz, fără a fi însă prea frecvent. Din aceeași familie onomastică face parte în ultimă instanță și foarte puțin frecventul Zéno (formă de influență catolică, venită prin maghiară sau prin germană), continuatorul unui cunoscut nume gr. Zénon, purtat de doi celebri filozofi ai antichității: Zenon din Citium, 336 – 264 î.e.n., fondator la Atena al școlii stoice și Zenon din Elea, 490 – 430 î.e.n., discipol al lui Parmenide și strălucit reprezentant al școlii eleate. Zenon este la origine un hipocoristic de la numeroasele compuse cu Zen- „Zeus”, ca Zenobios (→ Zenovia), Zenodotos (un renumit filolog din Efes, sec. 3 î.e.n., conducător al bibliotecii din Alexandria), Zenodoros, Zenophanes etc. • Magh. Zinajda, bg., rus. Zinaida.

Intrare: Zenaida
Zenaida
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.