4 definiții pentru Tismana


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Tismana f. 1. afluent de-a dreapta Jiului; udă jud. Gorjiu; 2. sat și mănăstire frumoasă prin pozițiunea-i pitorescă și arhitectura ei, zidită de Mircea-Vodă în 1392 lângă pârâul cu acelaș nume: 370 locuitori.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tismana, m-re în com. cu același nume din jud. Gorj, întemeiată de călugărul Nicodim după m-rea Vodița. Este cel mai vechi așezământ mănăstiresc din Oltenia și din țară. Bis. de zid a fost începută sub voievodul Vladislav I, continuată de Radu I și terminată de Dan I în 1385. În 1542 Radu Paisie a zidit-o din nou, iar în 1564 zugravul Dobromir cel Tânăr din Târgoviște a împodobit pronaosul cu fresce de o înaltă valoare artistică. În cursul vremii, bis. a fost renovată de mai multe ori. La început era o „samovlastie”, adică o ctitorie de sine stătătoare. Vechi centru de cultură și artă, m-rea posedă un bogat tezaur de artă religioasă unele expuse la Muzeul de artă din București iar ușile, realizate în 1698 de meșterul lemnar Nichita, se află la Muzeul Mogoșoaia.

Nicodim cel sfințit de la Tismana (†1406), sfânt cuvios, român de origine, n. în sudul Dunării, monah și apoi egumen al m-rii Hilander de la Athos. Trecând în Țara Românească, a întemeiat m-rile Vodița (1372) și Tismana (1374-1385), fiind organizatorul vieții monahale din țara noastră. A copiat și a decorat cu miniaturi un Tetraevanghel, azi în muzeul de artă din București. Este înmormântat la Tismana. Bis. îl sărbătorește la 26 decembrie.

NICODIM (de la Tismana) (c. 1340-1406, n. Prilep, Macedonia), călugăr de la Muntele Athos. Stabilit în Țara Românească (în timpul domniei lui Vladislav I Vlaicu). A întemeiat, cu ajutorul voievodului Vladislav I, mănăstirea Vodița (1370-1375) și apoi, sprijinit de Radu I, mănăstirea Tismana (1377-1378). La mănăstirea Prislop, a cărei ctitorie i se atribuie, a copiat (1404-1405) un „Tetraevanghel” slavon miniat (cel mai vechi manuscris din Țara Românească cu dată sigură ce ni s-a păstrat, operă reprezentativă pentru arta manuscrisului medieval). I s-a scris Viața abia în 1767, când a fost canonizat. Comemorat la 26 dec.

Intrare: Tismana
Tismana
substantiv propriu (SPF001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Tismana
plural
genitiv-dativ singular
  • Tismanei
plural
vocativ singular
plural