TIGRIDIA Juss., TIGRIDIA, fam. Iridaceae. Gen originar din Chile, Mexic, America Centrală, Peru, cca 12 specii, bulboase; de cîmp sau de seră, cu partea aeriană formată din cîteva frunze radicale și cîteva caulinare, în formă de lance, înguste sau sabiate, plisat-brăzdate. în mijloc, o tijă florală pînă la 45 cm înălțime, pe care apar, succesiv, cca 6 flori mari, formînd o inflorescență terminală sau 2 inflorescențe în axa frunzei. Floarea este formată din 6 segmente mono- sau bicolore, petale libere, cele exterioare late, mai mari și baza în formă de cupă (seamănă cu un fluture), îndepărtate sau curbate spre înafară, cele interioare mult mai mici, erecte, îndepărtate, cu vîrf bont sau puțin ascuțit, puțin ondulate, stamine concrescute într-un tub, stil filamentos. Fruct, capsulă.

Tigridia pavonia (L.) Ker-Gawl. Specie care înflorește vara-toamna, deși floarea rezistă numai o zi, alta îi ia locul, succedîndu-se regulat o perioadă de 1-2 luni. Flori roșii-stacojii, portocalii, galbene, roz sau albe, cu diametru pînă la 15 cm, 1-4 pe un peduncul, sînt formate din 6 lacinii, 3 exterioare mai mari, roșii-stacojii, la bază violete cu pete purpur și galbene, spre vîrf roșii-aprins, 3 interioare, galbene cu pete purpur. Frunze sabiate, cu vîrf ascuțit, verzi-deschis, subțiri și lungi, cca 40 cm, asemănătoare cu cele de gladiolă, din mijlocul lor pornește tija florală de pînă la 45 cm înălțime. Plantă bulboasă cu rădăcini filamentoase, cărnoase, din care pornesc una sau mai multe tulpini.