Spinoza (Baruh) m. filozof olandez, profesă panteismul absolut, adică o substanță unică, infinită, D-zeu, din care fiintele finite sunt numai niște modificări: Etica (1632-1677).

SPINOZA, Baruch (latinizat Benedictus de) (1632-1677), filozof evreu olandez originar din Portugalia. Exclus din comunitatea evreiească pe motiv de erezie; condamnat de Biserica Reformată pentru concepția sa despre toleranță și pace. Având ca model știința fizicii matematice, S. a conceput filozofia ca formulare de axiome (adevăruri certe imposibil de negat) și deducere a consecințelor ce decurg din ele în domeniile care-l preocupă pe filozof. Vrând să-și prezinte deductiv vederile despre ce e bine pentru oameni, , S. a stabilit mai întâi adevărurile despre natura ființelor pe care le-a derivat din adevăruri fundamentale și a început cu ființa absolut infinită a cărei existență nu poate fi logic negată. El a numit această ființă „Dumnezeu sau natura”, ceea ce înseamnă că ea nu este distinctă de lume, existând o singură substanță (monism) și că acest Dumnezeu (mult diferit de cel teist) este imanent lumii. În acest sistem rigid, numai rămâne loc de libertate decât dacă aceasta este identificată cu unitatea rațiunii și a realității („Ethica”, „Theologico-Politicus”) .