Sodoma f. oraș foarte vechiu în Palestina, distrus împreună cu Gomora, în timpul lui Avram.

Sodoma, oraș în Palestina, pe valea Sidim, care, potrivit Bibliei, a fost pedepsit de Iahve pentru nelegiuirile locuitorilor săi și distrus prin ploaie de foc și pucioasă împreună cu alte orașe: Gomora, Segor, Adama și Șeboim. În locul lor a apărut Marea Moartă, în care se varsă râul Iordan.

SODOMA (Giovanni Antonio Bazzi, zis il ~) (1477-1549), pictor italian. Tablouri cu teme religioase și mitologice („Istoria lui Alexandru și a Roxanei”, în Villa Farnesina din Roma), fresce („Viața Sf. Ecaterina”, la San Domenico din Siena).

SODOMA, oraș legendar în Palestina antică lângă Marea Moartă. Potrivit „Vechiului Testament” ar fi fost nimicit printr-o ploaie de foc și de pucioasă, împreună cu orașele Gomora, Adamah și Zeboiim, pentru fărădelegile și desfrâul locuitorilor săi. Vezi și Lot.

Sodoma și Gomora – Legenda biblică (Geneza, c. XIX, v. 24, 25 și 28) povestește că aceste două orașe de pe valea Mării Moarte, au fost, pe vremea patriarhului Avram, arse și prefăcute în ruine de flăcările trimise din cer, ca pedeapsă pentru destrăbălarea locuitorilor de acolo. Sodoma și Gomora (separate sau împreună) semnifică deci locuri de perdiție, cuiburi de vicii, de desfrîu. „Tună cel mai tare tunet/ Bate lifta păcătoasă -/ Ai avut destulă smoală/ La Sodoma, și pucioasă” (H. Heine, poezia Dispută). Iubirea ei crescuse ca o floare Sub ziduri de fățarnică Gomoră, O dulce-mpătimire arzătoare… (G. Topîrceanu, Infernul) „Poveștilor și morții dînd/ Sodoma și Gomora,/ Cei buni, călăi nemaiavînd,/ Trăi-vor frați de dor și gînd,/ C-un rai aievea îmbrăcînd/ Pămîntul tuturora” (D. Th. Neculuță, Cor de robi). Trei volume din romanul-fluviu În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust, zugrăvind moravurile decadente ale aristocrației și marii burghezii franceze, poartă titlul simbolic: Sodoma și Gomora. BIB.