2 definiții pentru Schengen
Ortografice DOOM
+Schengen (germ.) [pron. șengăn] s. propriu n. (spațiul ~)
Enciclopedice
SCHENGEN, Acordurile de la ~, convenție încheiată la Schengen (Luxembourg) în 1985 de către Franța, Germania, Belgia, Luxembourg, Olanda, privind libera circulație a persoanelor în „spațiul S.” și o politică comună față de alte state privind vizele de intrare, fișiere informatizate și controlul la graniță. În 1990, a aderat Italia în 1992, Portugalia, Spania, Grecia; în 1995, Austria; în 1996, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia. În 2001, Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Elveția.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Schengen
Schengen substantiv propriu neutru
- pronunție: șengăn
| substantiv propriu (SP001MS) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Exemple de pronunție a termenului „Schengen” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50