REZEDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

rezedă s. f., g.-d. art. rezedei; pl. rezede

RESEDA L., REZEDĂ, ROZETĂ, fam. Resedaceae. Gen originar din Europa de S, Asia Mică, Africa de N și tropicală pînă în India, cca 48 specii, erbacee, anuale sau vivace, 40 cm înălțime, stamine numeroase) dispuse în inflorescențe piramidale, mărunte, cu miros plăcut. În condiții normale înflorește toată vara.

Reseda odorata L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori galbene-verzui, mici, foarte mirositoare, neregulate, hermafrodite, în raceme spiciforme, terminale, numeroase stamine, antere roșii-cărămizii sau aurii. Plantă anuală, uneori vivace, erbacee, pînă la 60 cm înălțime. Tulpină glabră, ramificată. Frunze alterne, alungite, lanceolate, întregi sau lobate. Fructe, capsule.

REZEDĂ s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozetă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) rozetă.