2 definiții pentru Plotin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Plotin m. unul din fundatorii filozofiei neoplatonice (205-270).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLOTIN (204-270), filozof grec. Întemeietorul neoplatonismului. Născut în Egipt, după ce a studiat la Alexandria cu Ammonius Sakkas, P. a călătorit în Persia, iar apoi a predat filozofia la Roma. Scrierile sale s-au păstrat ca un întreg, în forma în care au fost editate postum de discipolul său Porphyrios, distribuite în șase grupuri de câte nouă (gr. ennea), de unde și titlul „Enneade”. Sistemul său filozofic a rezultat din combinația doctrinelor platoniciene cu cele pitagoreice, aristotelice și stoice, fiind în consonanță cu preocupările religioase din vremea sa. Fundamentală este metafizica despre cauzele inteligibile ale lumii sensibile și despre sufletul uman. Cauza ultimă, absolut simplă, este Unul; actul exterior al Unului este Intelectul ca gândire a formelor, acesta având drept act exterior, la rândul său, Sufletul, cauza inteligibilă care produce domeniul sensibil și dă viață organismelor. Ființa umană se află între cele două domenii: inteligibil și sensibil. Pentru sufletul uman, în opinia lui P., filozofia este mijlocul prin care se poate reîntoarce în domeniul inteligibil.

Intrare: Plotin
Plotin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.