CONSTANTA LUI PLANCK s. (FIZ.) cuantă de acțiune.

PLANCK, Max Carl Ernst Ludwig (1858-1947), fizician german. Prof. univ. la München, Kiel și Berlin. Fondatorul teoriei cuantice. Președinte (1930-1937 și din 1945) al Institutului de cercetări „Kaiser Wilhelm” (devenit apoi Societatea Max P.); în această calitate i-a cerut lui Hitler reținere în politica rasială; fiul său a fost executat pentru participarea la complotul împotriva lui Hitler din 20 iul. 1944. Cercetări și studii asupra radiației termice (a stabilit legea de distribuție spectrală a energiei), de termodinamică și fizică statistică. A emis (1900) ipoteza conform căreia emisia și absorbția de energie în sisteme radiante este discontinuă și are loc în cuante egale cu hν (unde h este constanta lui P., iar ν frecvența radiației), punând astfel bazele mecanicii cuantice („Cu privire la teoria legii de distribuție a energiei în spectrul normal”). Contribuții la teoria relativității (a dedus legea corectă a distribuției de energie în spectrul corpului absolut negru – legea lui P.). Premiul Nobel pentru fizică (1918).