4 intrări
4 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PHYLLODOCE Salisb., F1LODOCE, fam. Ericaceae. Gen originar din ținuturile arctice și alpine ale emisferei nordice, cca 7 specii, flori în capitule terminale, caliciul cu 5 dinți scurți, corolă campanulată sau urceolată, cu 5 petale, 10 stamine intercalate la baza florii, antere fără apendix, ovar cu loji, fiecare cu multe ovule. Frunze persistente. Plantă erbacee, foarte scundă.
Phyllodoce aleutica (Spreng.) Heller. Specie care înflorește primăvara. Flori, cca 12, dispuse în cimă helicoidală, terminală, corolă urceolată, galbenă-pal sau galbenă-albicioasă. Plantele formează covoare, cca 20 cm înălțime. Frunze liniare, cca 9 mm lungime.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Phyllodoce coerulea (L.) Bab. (syn. P. toxifolia Salisb.). Specie care înflorește vara. Flori purpurii, urceolate, 7 mm lungime, cîte 3-4 în vîrful lujerilor, pendente. Plante de cca 13 cm înălțime. Frunze liniare, cca 7 mm lungime.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Phyllodoce empetriformis (Smith) D. Don. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori purpur-roz, campanulate, lungi de cca 8 mm, sepale lanceolate. Plantă înaltă de 16-22 cm. Frunze liniar-alungite, lungi de 1,5 cm, glabre.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni