3 definiții pentru Partenon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Parthenon n. templul Minervei la Atena, ridicat de Pericle și decorat de Phidias cu concursul arhitecților Ictinus și Calicrate (către 438 a. Cr.); e o clădire măreață în marmură pentelică, pe care frize minunate reprezintă procesiunea Panatheneelor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Partenon (Parthenon), templu închinat zeiței Atena Partenos, situat pe Acropole, capodoperă a arhitecturii grecești din sec. 5 î. Hr., ridicat din inițiativa lui Pericle de către arhitecții Ictinos și Calicrates sub conducerea lui Fidias.

PARTENON, templu închinat zeiței Atena Parthenos, situat pe latura nordică a Acropolei Atenei. Capodoperă a arhitecturii grecești din sec. 5 î. Hr., construit pe ruinele unui templu din sec. 6 î. Hr. (distrus de perși în 479 î. Hr.). Ridicat (447-432 î. Hr.), din inițiativa lui Pericle, de arhitecții Ictinos și Callicrates sub conducerea lui Fidias. Monument doric peripter, decorat cu sculpturi (friza Panateneelor). În interior adăpostea statuia criselefantină a Atenei, operă a lui Fidias, azi dispărută. În sec. 6 a fost transformat în biserică; a devenit moschee (1458) sub turci, apoi pulberărie (în 1687 o explozie a distrus o parte a statuii Atenei). În 1801-1803, lordul Elgin a transportat la Londra cea mai mare parte a sculpturilor, care au fost expuse la British Museum. În perioada cât a fost ministru al Culturii, Melina Mercouri a dus tratative cu guvernul britanic pentru înapoierea acestora în Grecia.

Intrare: Partenon
Partenon
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Partenon
  • Partenonul
plural
genitiv-dativ singular
  • Partenonului
plural
vocativ singular
plural