Parthenon n. templul Minervei la Atena, ridicat de Pericle și decorat de Phidias cu concursul arhitecților Ictinus și Calicrate (către 438 a. Cr.); e o clădire măreață în marmură pentelică, pe care frize minunate reprezintă procesiunea Panatheneelor.

Partenon (Parthenon), templu închinat zeiței Atena Partenos, situat pe Acropole, capodoperă a arhitecturii grecești din sec. 5 î. Hr., ridicat din inițiativa lui Pericle de către arhitecții Ictinos și Calicrates sub conducerea lui Fidias.

PARTENON, templu închinat zeiței Atena Parthenos, situat pe latura nordică a Acropolei Atenei. Capodoperă a arhitecturii grecești din sec. 5 î. Hr., construit pe ruinele unui templu din sec. 6 î. Hr. (distrus de perși în 479 î. Hr.). Ridicat (447-432 î. Hr.), din inițiativa lui Pericle, de arhitecții Ictinos și Callicrates sub conducerea lui Fidias. Monument doric peripter, decorat cu sculpturi (friza Panateneelor). În interior adăpostea statuia criselefantină a Atenei, operă a lui Fidias, azi dispărută. În sec. 6 a fost transformat în biserică; a devenit moschee (1458) sub turci, apoi pulberărie (în 1687 o explozie a distrus o parte a statuii Atenei). În 1801-1803, lordul Elgin a transportat la Londra cea mai mare parte a sculpturilor, care au fost expuse la British Museum. În perioada cât a fost ministru al Culturii, Melina Mercouri a dus tratative cu guvernul britanic pentru înapoierea acestora în Grecia.