Paraschiva (Sfânta) f. cuvioasă martiră a cării sărbătoare cade la Vinerea mare (14 Oct.) și ale cării moaște, aduse de Vasile Lupu din Constantinopole, se păstrează la Tri-Sfetitele în Iași.

Paraschiva s. f. – Nume de femeie. Ngr. παρασϰευή. – Der. chivuță, s. f. (București, femeie care se angajează mai ales pentru văruit pereții); părăscuță, s. f. (Trans., ploșniță).

Paraschiva (sec. 11 d. Hr.), sfântă cuvioasă, n. în Epivat, Turcia, în sudul Dunării. De tânără s-a retras în pustiul Iordanului, unde a trăit cinci ani, apoi a intrat într-o m-re din Constantinopol. După doi ani a revenit la Epivat. Moaștele ei au fost aduse la Patriarhia din Tîrnovo, apoi la Belgrad, de unde, în 1520, sultanul Soliman II le-a dus la Constantinopol, fiind răscumpărate de patriarhia de aci. Domnitorul Vasile Lupu a obținut, în schimbul a 300 de pungi de galbeni, strămutarea lor la Iași, fiind așezate în 1641 la Bis. Trei Ierarhi. În 1888 au fost strămutate în noua catedrală mitropolitană de la Iași, unde se află și astăzi. Bis. o sărbătorește la 14 noiembrie.

Paraschiva Creație a onomasticii creștine, numele pers. gr. Paraskeué are la bază subst. paraskeué „vineri”. Atestat în N.T., termenul grecesc desemna ziua dinaintea Sabatului, în care se făceau pregătirile pentru sărbătoare; sensul propriu-zis al lui paraskeué este „pregătire” și are la bază vb. paraskeuázein „a pregăti”, un compus din para- „în afara, pe lîngă, de-alungul” (prepoziție devenită element de compunere savantă în limbile moderne și cunoscută din cîteva neologisme ca: paradigmă, paradox, paralel, parodie, parohie etc.) și skeuázein, un verb format de la skéuos „instrument, unealtă”. Deși apare și în latina ecleziastică (parasceve în Vulgata) sau vechea slavă, noul termen pentru „vineri” nu s-a păstrat decît în greacă, mai multe șanse avînd numele personal, folosit și astăzi în greacă, bulgară, sîrbo-croată, albaneză, rusă, ucraineană, română și sinonim, în ultima instanță, cu modernele → Venera și Afrodita. Prezența numelui în onomastica românească este legată de cultul „cuvioasei Paraschiva”, respectată în popor pentru că ar fi „rea de piatră, trăsnet și dureri de cap”. Intrat la noi prin intermediar slav, Paraschiva (astăzi numai feminin), era folosit în trecut ca nume de botez atît pentru fete, cît și pentru băieți (aceeași situație și în bulgară). Forme specifice feminine, de diferite influențe, sînt Paraschia, Paraschivița, Pachița, Paraschița, Părăștița, Parasiia, Parascovea, Parasuca, Parasca și frecventele Chiva, Chivuța, Vuța; pentru masculin Paraschiv, Parascu, Chivu etc. Tot aici trebuie amintite Petca și Petcu (formații bulgărești de la pet- „cinci” – vineri fiind a cincea zi a săptămînii -, folosite ca hipocoristice pentru Paraschiva). ☐ Bg. Paraskeva, Paraska, Parasa, rus. Praskovia, scr. Paraskeva, ucr. Paraska etc.