O definiție pentru otcă
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
otcă (-ci), s. f. – (Olt.) Ultima țuică care iese de la distilare. – Var. otoșcă. Sl. otok, din sl. točiti (Miklosich, Slaw. Elem., 34).
Intrare: otcă
otcă substantiv feminin
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |