9 definiții pentru Orleans


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Orleans m. nume a 4 familii princiare cari au dat Franței mulți oameni însemnați: între alții pe poetul delicat Charles d’Orleans (1391-1465), pe fiul acestuia, regele Ludovic XII (1462-1515) și pe regele Ludovic Filip I (1773-1850).

Orleans n. 1. oraș în Franța pe Loire: 67.000 loc. Asediat de Englezi în 1423, orașul fu scăpat de Ioana d’Arc; 2. V. Nou-Orleans.

Nou-Orleans n. oraș în Statele-Unite, pe Mississipi: 380.600 loc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORLÉANS [orleã], Casa de ~, numele a patru familii colaterale aparținând dinastiilor regale franceze de Valois și Bourbon, ai căror reprezentanți au deținut ca apanaj (până la sfârșitul sec. 18) orașul Orléans cu împrejurimile. Mai importanți: 1. Filip I (1336-13750, fiul lui Filip IV, regele Franței. În 1344 a primit ca apanaj ducatul de O. 2. Ludovic XII, rege al Franței (1495-1515). 3. Gaston de O. (1608-1660), fratele lui Ludovic XIII. 4. Filip de O. (1640-1701), fratele lui Ludovic XIV. 5. Filip II de O. (1674-1723), regent în timpul minoratului lui Ludovic XIV. 6. Ludovic Filip Joseph de O. (1747-1793). 7. Ludovic Filip, rege al Franței (1830-1848).

ORLÉANS [orleã], Louis Philippe duce D’ (1869-1926), explorator și navigator francez. A întreprins în 1905, 1907 și 1919 mai multe călătorii în Groelanda și Bazinul Arctic.

ORLÉANS [orleã], oraș în Franța (Région Centre), situat pe Loara la 115 km S de Paris; 113,1 mii loc. (1999). Nod de comunicații. Ind. constr. de mașini (automobile, camioane, motoare electrice), chimico-farmaceutică, a cauciucului, sticlăriei, textilă și alim. (vinuri, conserve, ciocolată). Muzee. Universitate (1962). Monumente: Catedrala Saint-Croix, construită la sfârșitul sec. 13, distrusă de protestanți în 1568, reconstruită, în stil gotic, în anii 1601-1690 și terminată în sec. 18; biserica St.-Aignan (sec. 15); Primăria veche (1549-1555, restaurată în sec. 19). Centru turistic. Cunoscut din vremea romanilor (cucerit de Cezar în 52 î. Hr.) sub numele de Genabum și apoi de Aurelianum; cucerit de Clovis (498); începând din vremea lui Carol cel Mare, a devenit un important centru cultural; ulterior, una dintre posesiunile Capetingilor (sec. 10). Filip cel Frumos a fondat la O. o universitate (1312). Reședința ducatului de O. (din 1344). Unul dintre centrele rezistenței în fața englezilor, în Războiul de 100 de Ani, a fost eliberat de francezii conduși de Ioana d’Arc (8 mai 1429).

CHARLES D’ORLEANS [șarl d’orleã] (1394-1465), poet francez. Cîntăreț delicat al naturii și dorului de patrie. Rondeluri și balade („Cartea iubirii”, „Cartea meditației”).

NEW ORLEANS [nju: o’línz] subst. Primul stil al jaz-ului, cristalizat la sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20, având ca rădăcini blues-ul, tradiția afro-americană și armonia specifică vechilor brass-band. Caracterizat de preponderența improvizației colective, de instrumentul vedetă trompeta (sau cornetul) și de ritmica binară, punând în valoare așa-numitul „afterbeat”. Nu s-a conservat în înregistrări. În anii ’40 s-a impus mișcarea new orleans revival, care a încercat să oprească afirmarea bop-ului, propunând o întoarcere către surse.

NEW ORLEANS [nju: o:línz], oraș în SSE S.U.A. (Louisiana), situat între L. Pontchartrain și fl. Mississippi; 476,6 mii loc. (1996). Port fluvial. Nod de comunicații. Aeroport. Ind. alim. (zahăr), textilă, a hârtiei, de prelucr. a lemnului și a petrolului; constr. aeronautice și de motoare navale; metalurgia aluminiului și plumbului. Șantiere navale. Centru comercial. Șase universități (cea mai veche din 1834). Turism. Catedrala St. Louis (1812, cea mai veche din S.U.A.). Fundat în 1718 de coloniști francezi.

Intrare: Orleans
Orleans nume propriu
nume propriu (I3)
  • Orleans