Oltenia f. partea României de-a dreapta Oltului, între Dunăre și Carpați, numită și România Mică: ea coprinde azi cinci județe și formă odinioară un banat cu cap. Craiova. Oltenia fu ocupată de Austriaci între anii 1718-1739.

OLTENIA, provincie istorică românească situată între Dunăre la V și S, Olt la E și Carpații meridionali la N și nv. Teritoriu în care sunt atestate cele mai vechi urme de viață umană de pe terit. României (Paleoliticul inferior). Integrată în prov. Dacia, O. a fost intens colonizată și a cunoscut o perioadă de prosperitate economică în vremea stăpânirii romane. În sec. 13 sunt semnalate pe terit. O. formațiunile politice: Banatul de Severin, voievodatul lui Litovoi și cnezatele lui Ioan și Farcaș. În sec. 14, O. se integrează în procesul de constituire a statului feudal Țara Românească, păstrându-și individualitatea, sub conducerea unui ban. V. Țara Românească.