Numidia f. vechiul nume al Africei de N. între Maroc și Tunis, azi Algeria.

NUMIDIA, regat berber în Africa de N, cu capitala la Cirta (azi Constantine), pe terit. de E al Algeriei și pe cel de V al Tunisiei de azi. Populat de triburi berbere nomade și seminomade (milen. 1 î. Hr.), gravitează în sec. 5-3 î. Hr. în sfera de influență politică a Cartaginei. În al doilea război punic (281-201 î. Hr.) se impun două căpetenii rivale, Masinissa și Sifax. Recunoscut de romani la sfârșitul războiului (201 î. Hr.) care rege clientelar al N., Masinissa desfășoară o activitate energică de consolidare a noului stat; luptele dintre acesta și cartaginezi oferă Romei pretextul declanșării celui de-al treilea război punic (149-146 î. Hr.). Urmașul lui Masinissa, Iugurta, declanșează un război împotriva Romei (111-105 î. Hr.) încheiat cu înfrângerea sa și cu pierderi teritoriale. Pompeius transformă N. în prov. romană în 46 î. Hr. (Africa Nova). În sec. 4-5, devine un bastion al ereziei donatiste. Ocupată de vandali (429), este cucerită de bizantini (553). La sfârșitul sec. 7 intră în stăpânire arabă.