Nubia f. țară in Africa, la S. de Egipt, cu 2 milioane loc. (Nubian).

NUBIA 1. Deșert în NE Africii (NE Sudanului și S Egiptului) cu aspect de podiș, fragmentat de ueduri. Alt. 350-1.000 m. Precipitații: c. 25 mm/an. Agricultură irigată în valea Nilului și creșterea animalelor. 2. V. Nasser (lacul de acumulare ~). 3. Regiune istorică în NE Africii, între prima și cea de-a șasea cataractă a Nilului, pe teritoriul de astăzi al Egiptului și Sudanului, stăpânită temporar în milen. 2 î. Hr. de Egipt. Slăbirea Egiptului în sec. 12 î. Hr., face ca N. să-și redobândească independența; la sfârșitul sec. 10 î. Hr. se constituie un regat nubian, cu reșed. la Napata, pe Nil. Piankhi, suveran al Regatului Nubian (750-716 î. Hr.), este recunoscut ca faraon de Teba (c. 742 î. Hr.), fondând dinastia a 25-a egipteană (dinastia nubiană sau etiopiană, 745-650 î. Hr.). Treptat, N. pierde contactul cu lumea mediteraneană, africanizându-se; în sec. 4 d. Hr., statul nubian este cucerit de Regatul Aksum.

NASSER sau NUBIA, lac de acumulare în partea de SSE a Egiptului, la granița cu Sudan, rezultat în urma construirii pe cursul inf. al Nilului (în anii 1960-1971) a barajului (110 m înălțime și 4 km lungime) de la Assuan (Aswān). Supr.: 60 mii km²; lungimea: 483 km; vol.: 127,4 md. m³. Pentru salvarea monumentelor arheologice de la Abu-Simbel (azi submers), în anii 1963-1968 au fost decupate din stâncă templele rupestre (din inițiativa și cu sprijinul UNESCO), transportate și reamplasate la 65 m distanță față de țărmul lacului.