DOST MOHAMMED, emir al Afghanistanului (1826-1863, cu o întrerupere între 1839 și 1842). A condus lupta poporului afgan împotriva încercării Marii Britanii de a cuceri Afghanistanul.

MEHMET (MAHOMED, MOHAMMED, MEHMED), numele a șase sultani otomani: M. I (1413-1421). A pus capăt luptelor pentru tron (izbucnite în 1403) și a înfrânt răscoalele din Asia Mică și Pen. Balcanică. M. II Cuceritorul (1451-1481), cuceritorul Constantinopolului (1453). A purtat numeroase războaie, supunând Serbia (1456-1459), Despotatul de Morea (1460), Imperiul de Trapezunt (1461), stăpânirile din Asia Mică ale hanului Uzun-Hasan, cetățile genoveze din Crimeea, Hanatul Crimeii devenind dependent de Imperiu (1475). A luptat împotriva Veneției, Albaniei (condusă de Skanderbeg), a lui Iancu de Hunedoara, de care a fost înfrânt la Belgrad (1456), apoi împotriva lui Vlad Țepeș (1462) și Ștefan cel Mare, care la învins la Vaslui (1475). M.. III (1595-1603). A înăbușit răscoala din Asia Mică (1595-1598). Armata sa a fost învinsă de Mihai Viteazul, în 1595, la Călugăreni. În 1596, a obținut victoriile de la Eger și Mezökeresztes asupra armatelor imperiale și transilvănene. M. IV (1648-1687). Sub sultanatul său, imperiul a fost guvernat de marii viziri Mehmed, Ahmed Köprülü și Kara Mustafa, care au încercat prin reforme să consolideze situația internă, iar pe plan extern, să reia politica expansionistă. În timpul lui au avut loc, între 1657 și 1661, războiul antiotoman al Țărilor Române, condus de Gh. Rákóczi II, Mihnea III și Constantin Șerban, Războiul Turco-Austriac (1663-1664), Războiul Turco-Polon (1672-1676), Războiul Turco-Rus (1676-1681) și primul asediu al Vienei (iul.-sept. 1683) din cadrul Războiului Turco-Austriac (1683-1699). M. V (1909-1918). Urcat pe tron în urma Revoluției „Junilor turci”, a acceptat introducerea regimului de guvernare constituțională. După înfrângerea în Războiul Italo-Turc (1911-1912), în primul război balcanic (1912-1913) și în primul război mondial (1914-1918), la care a participat de partea Puterilor Centrale, Imp. Otoman s-a dezmembrat. M VI (1918-1922), ultimul sultan al Turciei. Înlăturat prin rezoluția Marelui Medjilis Național care abolea sultanatul (nov. 1922).

MEHMET ALI (MOHAMMED ALI) (1769-1849), general turc de origine albaneză. Vicerege al Egiptului (1805-1848). A desființat corpul mamelucilor (1811) și a reorganizat armata și flota egipteană pe baze moderne. A extins teritoriul statului, purtând războaie împotriva sultanului Mahmud II, suzeranul său (1831-1833, 1839) și a obținut pentru fiul său, Ibrahim, dreptul la succesiune.

MOHAMMED HASSANI, Ali Nasser (n. 1939), om politic yemenit. Prim-min. (1971-1985). Membru (1971-1986) și președinte (1980-1986) al Consiliului Suprem al Poporului (șef al statului) al R.P.D. a Yemenului. Răsturnat în urma unei lovituri de stat.

MOHAMMED I TURE (supranumit Askia „Uzurpatorul”), împărat songhai (1493-1528). A cucerit tronul în urma bătăliei de la Angoo (12 apr. 1493), înfrângându-l pe Baru (Bokar Dao) și întemeind o nouă dinastie care a purtat numele de Askia. A promovat islamul ca religie de stat, a realizat o reformă în administrație și a mărit imperiul prin cuceriri succesive. Înlăturat în 1528 de fiul său Musa. Mormântul lui a devenit loc de pelerinaj.

MOHAMMED REZA PAHLAVI v. Pahlavi.

MOHAMMED V (pe numele adevărat Sidi Muhammad Ben Yūsuf) (1909-1961), sultan (1927-1957) și rege (1957-1961) al Marocului. A condus mișcarea naționalistă pentru independență. Arestat și deportat (1953-1955) de către autoritățile franceze, a fost readus (1955) sub presiunea populară. În 1956, a proclamat independența Marocului.

MOHAMMED VI (n. 1963), rege al Marocului (din 1999).