Mithra m. Mit. zeul soarelui la Perși.

Mithra (Mitra), zeu arhaic iranian, al cărui cult a fost introdus de Artaxerxe II, adorat ca zeu al luminii cerești și al Soarelui, simbol moral al fidelității, în opoziție cu Varuna, care personifică noaptea. Spre sfârșitul mileniului I î. Hr., cultul său s-a răspândit larg în Asia mică și întreg Imperiul roman.

MITHRA, divinitate adorată în vechea Persie și Indie. Zeu al luminii cerești, al Soarelui, al purității și adevărului. Spre sfârșitul milen. 1 î. Hr., cultul lui M. s-a răspândit larg în Asia Mică, Grecia și pe tot teritoriul Imp. Roman. V. mithraism.