Messalina f. 1. împărăteasă romană, soția lui Claudiu și mama lui Britanic, faimoasă prin crimele și desfrânările sale (m. 48); 2. fig. femeie desfrânată.

MESSALINA, Valeria (c. 25-c. 48 d. Hr.), a treia soție a împăratului roman Claudiu, cu care a avut doi copii: Octavia și Britannicus. Renumită pentru viciile și cruzimea ei. Simbol al desfrâului. Executată din ordinul soțului său pentru a fi complotat împotriva sa.

Messalină – Expresia vine de la împărăteasa romană Messalina (15-48) care a rămas în istorie ca prototipul femeii sclave a simțurilor. Pe cît de frumoasă, pe atît de lacomă și crudă, și-a dat frîu liber, fără nici o teamă și rușine, lubricității. Își făcuse un „harem” masculin, omorîndu-i pe bărbații care cădeau în dizgrație. În cele din urmă, soțul ei, împăratul Claudius, exasperat de purtările desfrînate ce ajunseseră publice, a trimis-o la moarte. Și Messalina, la vîrsta de 33 de ani, a încheiat viața scandaloasă de orgii, răpusă de mîna unui tribun. Cuvîntul Messalina desemnează astfel o femeie libertină, desfrînată. Despre Lucreția Borgia și Ecaterina a II-a a Rusiei s-a spus că au fost niște Messaline. „Madona cea mai pură... părea o mesalină pe lîngă ducesa de Maufrigneuse” (Balzac, în povestirea Salonul cu vechituri). IST.