Mateevici, Alexe (Alexandru) (1888-1917), preot și poet român basarabean, n. la Căinari, jud. Tighina, dintr-o familie de preoți și cărturari. Din 1902 urmează seminarul de la Chișinău, condus de Gavriil Bănulescu, Academia teologică din Kiev (1910-1914), iar din 1915 este preot militar, mai întâi în Galiția, apoi în România la cererea sa, unde vine în contact cu mișcarea culturală din țară și participă la luptele de la Mărășești. Îmbolnăvindu-se pe front de tifos, moare la Chișinău la 13 aug. 1917. Paralel cu activitatea sa misionară, se consacră de timpuriu literaturii, colaborând la ziarul „Basarabia” cu traduceri, prelucrări originale și poezii. Cea mai cunoscută poezie a sa este Limba noastră, apărută în „Neamul românesc” al lui N. Iorga, care surprinde prin simplitatea și frumusețea expresiei, dând o nouă definiție a limbii noastre. La 20 iunie 1992 a fost ridicat în cinstea sa un monument în curtea casei meloriale din orășelul Căinari. Op. pr.: Poezii (1936, ed. 2).

MATEEVICI, Alexei (pe numele adevărat Mateescu Alecu) (1888-1917, n. Căinari, Tighina), preot și poet român. Prof. la Seminarul din Chișinău. Preot militar, a murit pe front. Poezii cu tematică religioasă, patriotică și și socială („Cântecul zorilor”, „Țara”, „Mama”). Autorul unei cunoscute poezii închinate limbii române („Limba noastră”). Traduceri din literatura rusă (Pușkin, Lermontov, Cehov).