Maroc n. 1. Stat în Africa de N.spre apus de Algeria, cu cap. Fez și Maroc, cu o populațiune de 8 mil. loc.: Mauri, Berberi, Arabi, Evrei. Pus dela 1912 sub protectoratul Franței (Marocan); 2. una din cele două capitale ale Marocului 45.000 loc.

mărioc, ~oacă a vz măroc

măroc, ~oacă a [At: CONV. LIT. XX, 1013 / V: ~rioc, ~oacă (P: ~rioc) / Pl: ~oci, ~oace / E: mare¹ + -oc] (Trs; Ban; d. oameni și animale) 1 Mare. 2 Gras. 3 Zdravăn.

+Maroc s. propriu n.

Maroc (stat) s. propriu n.

măroc, -oacă, adj. (reg.) mare, gras, zdravăn.

MĂRIÓC, -OÁCĂ adj. V. măroc.

MĂRÓC, -OACĂ adj. (Transilv. și Ban. ; despre oameni și animale) Mare, gras, zdravăn (CONV. LIT. XX, 1 013, DR. V, 209, VII, 470, ALR I 1 191/333, 1 580/90, 1813/315, 1 835/80, ALR II 3 696/53, 4 237/53, LEXIC REG. 119, A I 24) ; înalt, lung, deșirat (ALR II/I h 83, ALRM I/I h 94). - PL: măroci, -oace. – Și: mărióc, -oacă (pronunțat: -rioc) adj. ALR I 1 901/251, MAT. DIALECT, I, 79. – Mare¹ + suf. -oc.